Sovieticii au avut propriul Concorde, mai mare și mai rapid decât rivalul vestic

Concorde a avut un rival cam exact în aceeași perioadă istorică. A fost numit Concordski și a fost construit, evident, de către sovietici. Greu de crezut sau nu, avionul supersonic pentru pasageri al rușilor era mai bun decât Concorde.

Nu doar că francezii și englezii n-au fost singurii care s-au gândit că o cursă aeriană pentru pasageri s-ar putea face la viteză supersonică, dar rușii le-au luat-o chiar înainte. Pentru prima dată, nimeni n-a copiat de la nimeni, dar, odată ce s-a aflat, a existat o cursă acerbă și în domeniul revoluției aviatice.

Concordski, un Tupolev supersonic

Concordski a fost, de fapt, un Tupolev Tu-144, prezentat pentru prima dată abia în 1971, în cadrul unui salon aviatic de la Paris, dar rușii au lucrat la el și l-au testat cu mult înainte. Se pare că însuși președintele Franței Georges Pompidou a fost impresionat de avionul supersonic sovietic, care era mai mare și mai rapid decât Concorde.

Paradoxal, Occidentul a părut sedus de Concordski pentru că avea o alură misterioasă și exotică, chiar dacă arăta foarte similar cu rivalul său franco-britanic.

Nu e greu de crezut că rușii au avut propriul Concorde înaintea Occidentului. Nu trebuie să uiți că sovieticii au fost primii care au stabilit recorduri în domeniul aerospațial, fiind și cei care au făcut primii “pași” în spațiu. Prin urmare, realizarea unui avion supersonic era floare la ureche…sau nu? Șansa au avut-o, dar ghinionul (aparent) le-a pus rușilor bețe-n roate. Sau, mai bine zis, în aripi.

Cum au luat-o rușii (din nou) înaintea Occidentului

Tupolev Tu-144, zis și Concordski, a decolat pentru prima dată pe 31 decembrie 1968, cu două luni înainte de Concorde. Iar viteza supersonică a atins-o în iunie 1969, cu patru luni înainte de a o face aeronava franco-britanică.

În momentul în care au aflat că Occidentul le urmează exemplul și pașii în pionieratul decolării supersonice, sovieticii s-au grăbit să fie primii care stabileau recordurile și au reușit. Așteptările erau pe măsură în tabăra rușilor, mai ales că lumea se afla în plin Război Rece și toți priveau la cursa dintre Vest și Est din care au rezultat și lucruri benefice.

Ilya Grinberg, expert în inginerie aviatică și profesor la Buffalo State University, spune că Tupolev 144 n-a fost rezultatul spionajului, așa cum ar fi mulți tentați să creadă. Dimpotrivă. În ciuda faptului că Tu-144 și Concorde arătau similar, erau două aeronave erau diferite, cu aceleași capacități, însă cu performanțe diferite. Evident, sovieticii n-aveau nicio îndoială că avionul lor era mai bun decât Concorde.

După cum am mai spus, Concordski era mai mare și mai rapid decât rivalul din Vest, dar avea și un consum mai mare, iar autonomia era mai redusă decât la Concorde.

Ghinion și exces de zel rusesc

După intrarea spectaculoasă pe care și-a făcut-o în 1971, Concordski și-a încercat iar norocul, în 1973, dar fala sovietică s-a prefigurat într-o tragedie. Vrând să impresioneze publicul, piloții au făcut greșeala de a exagera cu cascadoriile în aer, iar avionul s-a rupt în timp ce se afla la mare înălțime.

Spectacolul s-a desfășurat tot în Franța, lângă Paris. În urma prăbușirii, Concordski a ucis șase oameni aflați la bord și opt persoane de la sol.

Cum era de așteptat, tragedia a fost și prilejul născocirii unor teorii ale conspirației prin care se arunca vina în cârca occidentalilor, care au sabotat progresul sovietic.

Prăbușirea Tupolevului T-144 n-a însemnat și sfârșitul proiectului aviației supersonice. Rușii au refăcut aeronava și au trecut la etapa transportului de pasageri în scop comercial. În total, Concordski a efectuat 55 de zboruri.

Concordski, avionul supersonic aproape uitat de istorie

Tragedia din ‘73 i-a costat o întârziere de patru ani, timp în care franco-britanicii au pus bazele lui Concorde. Marea problemă a lui Tupolev Tu-144 când a început să transporte pasageri în 1977 a fost zgomotul infernal pe care-l făcea în timpul decolării.

Motoarele se aflau în spate, la fel ca la avioanele militare supersonice de azi. Numai așa se puteau atinge vitezele record, dar se spunea că pasagerii comunicau între ei prin semne și bilețele scrise, într-atât de zgomotoase erau zborurile. Cel puțin, cursele durau mult mai puțin.

Din cauza disconfortului, Concordski a ajuns cu timpul să zboare mai mult gol și, în cele din urmă, a fost folosit doar pentru transport de mărfuri ușoare și pentru serviciul poștal.

După ce s-a confruntat cu o mulțime de defecțiuni tehnice în timpul celor 55 de zboruri, Concordski s-a prăbușit iar, în mai 1978. S-a încercat o aterizare de urgență, dar doi ingineri și-au pierdut viața.

Tupolev Tu-144 a mai fost ridicat în aer abia în 1999 datorită celor de la NASA, care au sponsorizat timp de trei ani o colaborare ruso-americană în domeniul cercetării zborului supersonic.

Concordski se poate mândri cu doar 82 de ore de zbor, iar în final, rușii au abandonat proiectul din cauza lipsei de fonduri, mai ales că Uniunea Sovietică se prăbușise în 1991 (destrămarea începuse încă din 1990).